Română
Surah Abasa ( He frowned ) - Aya count 42
عَبَسَ وَتَوَلَّىٰ
( 1 ) 
El s-a încruntat şi a întors spatele,
أَن جَاءَهُ الْأَعْمَىٰ
( 2 ) când orbul a venit la el.
وَمَا يُدْرِيكَ لَعَلَّهُ يَزَّكَّىٰ
( 3 ) Ce ştii tu? Poate s-ar fi mântuit
أَوْ يَذَّكَّرُ فَتَنفَعَهُ الذِّكْرَىٰ
( 4 ) ori şi-ar fi amintit, iar amintirea i-ar fi folosit.
أَمَّا مَنِ اسْتَغْنَىٰ
( 5 ) În schimb pe cel bogat,
فَأَنتَ لَهُ تَصَدَّىٰ
( 6 ) tu îl primeşti cu cinste
وَمَا عَلَيْكَ أَلَّا يَزَّكَّىٰ
( 7 ) fără să-ţi pese dacă se va mântui,
وَأَمَّا مَن جَاءَكَ يَسْعَىٰ
( 8 ) iar pe cel care vine la tine, plin de râvnă,
وَهُوَ يَخْشَىٰ
( 9 ) plin de teamă,
فَأَنتَ عَنْهُ تَلَهَّىٰ
( 10 ) tu, cu nepăsare, îl primeşti!
كَلَّا إِنَّهَا تَذْكِرَةٌ
( 11 ) Nu! Aceasta este o amintire
فَمَن شَاءَ ذَكَرَهُ
( 12 ) oricui vrea să-şi amintească!
فِي صُحُفٍ مُّكَرَّمَةٍ
( 13 ) Ea este de pe sulurile prea cinstite,
مَّرْفُوعَةٍ مُّطَهَّرَةٍ
( 14 ) înălţate, curăţate,
بِأَيْدِي سَفَرَةٍ
( 15 ) de mâinile scribilor
كِرَامٍ بَرَرَةٍ
( 16 ) cinstiţi şi nevinovaţi!
قُتِلَ الْإِنسَانُ مَا أَكْفَرَهُ
( 17 ) Să fie ucis omul! Cât este de tăgăduitor!
مِنْ أَيِّ شَيْءٍ خَلَقَهُ
( 18 ) Din ce l-a creat?
مِن نُّطْفَةٍ خَلَقَهُ فَقَدَّرَهُ
( 19 ) Dintr-un strop de sămânţă! L-a creat şi i-a dat o soartă;
ثُمَّ السَّبِيلَ يَسَّرَهُ
( 20 ) i-a făcut calea uşoară;
ثُمَّ أَمَاتَهُ فَأَقْبَرَهُ
( 21 ) apoi l-a lăsat să moară şi a pus să fie înmormântat;
ثُمَّ إِذَا شَاءَ أَنشَرَهُ
( 22 ) iar când va voi, îl va scula!
كَلَّا لَمَّا يَقْضِ مَا أَمَرَهُ
( 23 ) Nu! Omul nu împlineşte ceea ce El îi porunceşte.
فَلْيَنظُرِ الْإِنسَانُ إِلَىٰ طَعَامِهِ
( 24 ) Omul, să se uite la hrana sa!
أَنَّا صَبَبْنَا الْمَاءَ صَبًّا
( 25 ) Noi am vărsat apă, şi ce vărsare!
ثُمَّ شَقَقْنَا الْأَرْضَ شَقًّا
( 26 ) Noi am crăpat pământul, şi ce crăpare!
فَأَنبَتْنَا فِيهَا حَبًّا
( 27 ) Noi am făcut să răsară grâne,
وَعِنَبًا وَقَضْبًا
( 28 ) vii şi legume,
وَزَيْتُونًا وَنَخْلًا
( 29 ) măslini şi curmali,
وَحَدَائِقَ غُلْبًا
( 30 ) şi grădini dese,
وَفَاكِهَةً وَأَبًّا
( 31 ) fructe şi păşuni,
مَّتَاعًا لَّكُمْ وَلِأَنْعَامِكُمْ
( 32 ) zestre vouă şi turmelor voastre.
فَإِذَا جَاءَتِ الصَّاخَّةُ
( 33 ) Când va veni însă Vuietul,
يَوْمَ يَفِرُّ الْمَرْءُ مِنْ أَخِيهِ
( 34 ) în ziua când omul va fugi de fratele său,
وَأُمِّهِ وَأَبِيهِ
( 35 ) de mama sa, de tatăl său,
وَصَاحِبَتِهِ وَبَنِيهِ
( 36 ) de soţia sa, de fiii săi,
لِكُلِّ امْرِئٍ مِّنْهُمْ يَوْمَئِذٍ شَأْنٌ يُغْنِيهِ
( 37 ) în Ziua aceea fiece om îşi va primi răsplata.
وُجُوهٌ يَوْمَئِذٍ مُّسْفِرَةٌ
( 38 ) În Ziua aceea
ضَاحِكَةٌ مُّسْتَبْشِرَةٌ
( 39 ) vor fi chipuri strălucitoare, surâzătoare şi bucuroase,
وَوُجُوهٌ يَوْمَئِذٍ عَلَيْهَا غَبَرَةٌ
( 40 ) însă în Ziua aceea,
تَرْهَقُهَا قَتَرَةٌ
( 41 ) vor fi şi chipuri colbuite.
أُولَٰئِكَ هُمُ الْكَفَرَةُ الْفَجَرَةُ
( 42 ) Aceştia vor fi tăgăduitorii, desfrânaţii!
